Poezia - Fata pe care-o iubesc

Fata pe care-o iubesc e frumoasă
Şi-aş vrea să vi-o descriu:
Ea are-n privire-adâncimi de abis
Şi ochii-i sunt verzi-cenuşiu!
Fata pe care-o iubesc e frumoasă
Şi-i greu s-o cuceresc,
E cea care-atunci când păşeşte pe stradă,
Toţi se întorc şi-o privesc!
Fata pe care-o iubesc e frumoasă,
Şi dragostea mea tot creşte,
O văd foarte rar, fiindcă stă cam departe,
Şi ea nu prea mă iubeşte...

Poezia el si ea

Ea a venit fără ocol,
A lăsat hainele în hol,
El de-atâta timp o aştepta,
S-a oprit şi s-a uitat la ea...
Ea a vorbit foarte puţin,
Şi asta - după nişte vin,
El n-a vorbit, dar a ascultat,
Îl trăda doar braţul încordat...
Ea l-a privit o clipă,
El s-a uitat la ea,
Ea l-a privit,
El a clipit
Şi probabil c-afară ningea...
Ea a plecat privind în sus,
A deschis uşa şi s-a dus,
El a rămas nedumerit,
A întors doar capul şi-a privit...
Ea a păşit pe trotuar
Cu mâinile în buzunar,
El uşa-n urma ei a-nchis
Şi-a clipit din ochi ca dup-un vis...
Ea l-a privit o clipă
El s-a uitat la ea
Ea l-a privit,
El a clipit,
Ştiind că n-o va mai vedea,
Şi probabil c-afară ningea...

Poezia - Ca nisipul femeile sunt

Bărbaţii-s făcuţi din carne,
Femeile - din oţel,
Ar fi trebuit să fie invers,
Dar Dumnezeu mai greşeşte şi el...
Femeile zic că-s din carne,
Bărbaţii că-s din oţel,
Şi de-aia e noaptea-ntuneric
Şi viaţa e un hotel...
Ca nisipul femeile sunt,
Le ia pe sus orice boare de vânt
Şi-napoi nu mai vin nicicând...
Ca nisipul femeile sunt!
Au camere mari, cu multe oglinzi,
Ca-ntr-o plasă în ele te prinzi...
Când sub pătura moale te-ntinzi
Nici nu ştii cât de adânc te prinzi!
Au ochi să te-oprească,
Şi-aceiaşi ochi să te gonească
Curând...
Ca nisipul femeile sunt...

Poezia Vecinele mele 1,2,3

Cristina stă la etajul întâi,
Da' ţine regim şi mănânca doar orez şi gutui!

Angela locuieşte la doi,
Stă toată ziua-n uşă şi-nvârte o mie de ploi!

Etajul trei e ocupat
De-o fată care are-un nume ciudat,
Nimeni nu ştie precis cu ce se-ocupă ea;
O văd câteodată cum stă la fereastră şi bea...
Apă!

La ultimul etaj, uite-acolo stau eu,
Da' pân-ajungi la mine, e foarte, foarte greu:
Până treci de unu,
Până treci de doi,

Poezia - Blues şi mai liric

În loc să fii frumoasă
Şi să-mi zâmbeşti,
De câte ori vin acasă
Uşa-n nas mi-o trânteşti...
Spune-mi, ce-i cu tine dragă,
De ce te superi aşa de rău?
Am băut un păhărel,
Unul singur, zău...

Las' că ştiu, aşa eşti tu,
Mă bagi în sicriu,
Deşi zici că nu, aşa faci de când te ştiu!
Mă-ntrebi ce-am făcut cu banii,
De parcă i-aş fi zvârlit pe geam!
Păi, dacă beam de toţi banii,
Spune-mi, u-u-unde ajungeam?

Am două'ş'cinci de lei - nici un leu în plus.
Ce-am făcut cu ei?
Nu ştiu, zău, s-au dus:
Aveam o sută, zău c-o sută aveam...
Aveam o sută, u-u-uite că n-o mai am!

Mai bine lasă-mă să dorm,
Mă simt minunat,
Scoate-mi cravata
Şi-ajută-mă s-ajung în pat!
Mâine dimineaţă
Am să-ţi promit lumea-ntreagă
Şi am să spun că nu mai fac
Niciodată, dragă...

Alexandru Andrieş - Rochia ta

Aseară, cineva
Mergea pe stradă în rochia ta...
M-am uitat bine, da' nu erai tu în ea!

Aseară, cineva
Mergea pe stradă în rochia ta...
Şi lângă ea, altcineva
O ţinea de mânecă şi de bretea...
Sper pentru tine că nu erai tu în ea!

Aseară, cineva
Mergea pe stradă în rochia ta...
Letiţia,
S-anunţăm miliţia!

Poezia Balaurul verde de Alexandru Andrieş

Pe o câmpie, un balaur verde
De o mie de ani domniţe fura.
Avea un castel şi acolo, probabil, le încuia.
Dar Făt-Frumos cu sabia de piatră
Fără-ntârziere fu informat,
Încălecă, ziua bună îşi luă şi porni imediat.
Porni la luptă, păi sigur că da!
Balaurul verde de departe îl vede
Şi imediat îşi face un plan,
Dar îl mai lasă să se apropie preţ de un an.
Apoi îl înşfacă fără vorbă multă
Şi-i strigă în faţă:
"Ce vrei, ce pofteşti?"
Făt-Frumos îi răspunde abil, evaziv: "Mata cine eşti?"
"Cine eşti dumneata?
Cine eşti dumneata, spune
Cine eşti dumneata? Cine te crezi?
Cine eşti dumneata? Spune dom'ne, spune cine eşti, da?"
Cine eşti dumneata?"
Balaurul spune : "Păi eu sunt balaur
Şi domniţe fur de o mie de ani,
Da-n timpul meu liber mai muncesc pe ici-colo, mai fac nişte bani.
Pe ele le ţin în castel, vezi bine,
Le dau drumul în curte când se încălzesc
Le dau educaţie, masă şi casă, şi le şi iubesc!"
Spunea balaurul, uite-aşa spunea...
"Da' mai vreau să ştiu", Făt-Frumos îl întreabă,
"Dacă sunt libere să facă ce vor,
Să se-organizeze, să ţină şedinţe, să muncească cu spor?"
"Vai, cum să nu?", balaurul spune,
"Le-am dat voie să aibă Comitet de Apel,
Când nu le place treaba cum merge, mă anunţă prin el".
Spunea balaurul.
"Acum să ştii", Făt-Frumos mai zice,
"Să te-omor venisem, drept să îţi spun,
Dar n-o mai fac, fiindcă văd că eşti un balaur bun! Bun?
Aici voi rămâne, ca să mă asigur
Că în timp nimic nu se va schimba,
Şi-n ceea ce priveşte domniţele multe, te voi ajuta!
Să nu te gândeşti la ceva necinstit,
Pe poziţii vom fi de egalitate
Şi-n ceea ce priveşte domniţele multe... jumate-jumate!"
"Eu voi fura domniţe", balaurul spune,
"Iar tu în castel le vei păzi,
Productivitatea întregii-întreprinderi astfel va spori!"

Haiducul ca transformant

I-adună Vasile pe boieri în casă,
Le dă de băut şi le zice "E groasă!
Tovarăşul haiduc ne ţine în teroare,
Conştiinţa ţărănimii prinde aripioare,
Situaţia devine îngrijorătoare,
Aşa că vă rog să propuneţi
Măsuri de rigoare!"
Boierul Căianu se ridică-n picioare,
Zice "Situaţia nu-i gravă, cum, desigur, pare;
Tovarăşul haiduc tre' să aibă un viciu,
Fata mea e gata pentru sacrificiu,
De doi ani aşteaptă, dar a pus o condiţie :
Să fie ajutată-n acţiune şi de către miliţie".
Se aşează Căianu, se ridică Grigore,
Zice :"N-avem timp, tovarăşi, de-acţiuni minore,
Propun să tocmim o ceată domnească
Care să-l înşface şi să-l lămurească.
În sprijinul propunerii aduc acest cufăr
Şi-argumentul că-l cunosc personal,
Şi că nu pot să-l sufăr!
Nu pot să-l sufăr!"
"Să nu ne pripim cu astfel de brutalisme",
Intervine Rotter, scârţâind din cizme:
"Tovarăşul haiduc pare om educat,
Precis că nu-i convine-un astfel de trai agitat...
Pun pariu că la mijloc e un ghişeft barosan
Şi că precis câştigă mult mai mult
Decât câştigăm noi, pe an!".
"Concluzionând", Vasile intervine:
"Sunt trei propuneri, dac-am înţeles bine:
Fata Căianului să-l lămurească
Sau să-l convingă o comisie domnească.
În ceea ce mă priveşte pe mine,
A treia propunere mai mult îmi convine
Şi propun ca soluţie haiducia, precis
Vom fi mult mai bogaţi, cum bine Rotter a zis,
Başca avantajul pe care-l neglijaţi:
De a fi, de popor, în folclor cântaţi,
Plus surpriza că tovarăşul haiduc
Se va trezi peste noapte concurat de-un grup
Care, din punct de vedere social,
Va fi catalogat pozitiv,
Reprezentând Noul Val!"

Alexandru Andries Imn

Mă durea capul cumplit,
Într-o farmacie am nimerit.
Vroiam piramidon şi aspirină
Dar nu mai aveau decât în vitrină,
De reclamă,
Şi-alea de ghips,
De bună seamă...
"Poate-aveţi algocalmin?"
Mă durea fruntea, simţeam că leşin.
Farmacista m-a recunoscut
Şi-a zis: "Hei, nu cumva te-am văzut,
Cu-o chitară
La televizor,
Aseară?"
"Nu eram eu", am insistat,
"Deşi lucrul poate vi se pare ciudat.
M-am uitat şi eu la televizor
Şi de ciudă am simţit că mor:
Schimbasem canalul, cu sonorul la zero,
Era Mironov,
Făcea reclamă la Dero".
"Aşa e!", a zis ea,
"Cum de te-am putut confunda?
Ăla avea un text interesant,
Se vedea cât de colo că-i scris de-un savant.
Folosea rime integre,
Vorbea de pulsari
Şi de găuri negre."
"Doamnă", i-am zis, "problema mea
E mult mai simplă decât aşa ceva!
Eu vreau o pastilă, ceva uşor,
Mă doare capu-ngrozitor!"
Şi ea zâmbeşte,
Şi zice:
"Poate că-ţi creşte!"
"Pastilă", mai zice, "zău că ţi-aş da,
Dac-aş fi sigură că te-ar ajuta.
Da' mai bine ia o alifie,
Crede-mă, lucrez într-o farmacie.
E mult mai bună:
Te ţine-o lună
Şi face şi spumă!"
"Nu, mulţumesc", am zis şi-am plecat.
Era noapte, aşa că m-am culcat,
Am visat că a doua zi
Toată lumea cumpăra alifii
Şi cum m-am trezit
La farmacie-am fugit:
Alifii - o grămadă,
Da' era deja coadă.
M-am aşezat la rând cuminte,
Altceva mai bun nu-mi dădea prin minte.
Cel de lângă mine mi-a tras un cot
Şi-a zis "Bă, dacă vrei compot,
Păi să ştii că se dă vizavi!
Aici se dau alifii..."
I-am zis: "Şi ce părere ai, coane,
Alifia asta o fi doar pentru cucoane?"
El zice: "Nu ştiu" şi dup-aia zâmbeşte:
"Doar dacă nu cumva o mirosi a peşte!"
Auzi ce vorbeşte:
Păi de unde peşte?

Ioan Alexandru - Izvorul

Izvorului asemeni sunt si eu
Cutremurat sub stelele de vara
Cu cat e cerul mai fara de vant
Cu-atat launtrurile mele se-nfioara

Nu dinafara-i zvon ce ma framanta
Nici din adancuri nici de sus
O umbra s-a desprins din slava
Icoana ei in mine a apus

Din ce in ce sunt cercuri mai adanci
Si mai departe horele pe ape
S-a desteptat in mine un izvor
Ce nu-l mai pot cuprinde si incape.

Cerul si pământul

Trece-vor graiurile universului
Se va stinge-n tarana seara
Pamantului. Lampile vor orbi
Si-n vazduh va amuti larma
Cucuvailor. Vulturii se vor retrage
In nevazut si taria vederii
Se va preface-n amurg. Toate
Se vor aduna in acea matca
Usoara de nimic din care
Smulse-au fost de Duh la inceputuri.
Atunci te voi vedea pe Tine
Cum ma vezi si ne-om cunoaste
Indeaproape cuvant din cuvant
Putere din putere. Dimineata fi-va,
Fi-vor ani fi-va si reveni-vor blande
-N vested vant aprinsele tulburatoarele zari
Ce ne hraneau nadejdea altadata.
Pamant si cer vor trece ca o facla
Din umbra sfantului mormant
Ramane-va lumina din vapaie
Ramane-va uitarea din cuvant
Ramane-va iubirea iubitoare
Din saraciile ce sunt.

Poezia Iubirea de Ioan Alexandrescu

Partasi suntem multor iubiri
Una singura e implinire
Celelalte numai presimtiri
Pana dam in inima de Mire

Impodobit cu-nfatisarea Lui
Dinspre inviere rasarinda
Pe cat in lacrimile orisicui
Voi ravni iubirea sa-si aprinda

Ce exista sa iubesc nespus
Oceanul stingerii de sine
Sa rodeasca-n cele care nu-s
Rasaritul ce le apartine